Din durere faci putere!

Acesta este un text care POATE să genereze emoții negative puternice în cazul celor care se recunosc într-o descriere sau alta.

Se întâmplă să îți începi ziua liniștit/ă, citești în timp ce bei cafeaua, te informezi, stai de vorbă cu partenerul/partenera și totul pare la locul său, ești în pace.

Și...zbang! 

Apare cineva, care poate fi oricine, dar de obicei e cineva din familie sau dintre cei cunoscuți, și acel cineva îți spune ceva. Persoana respectivă proiectează niște frici și o rușine, ambele ale sale, asupra ta. Te mai și judecă într-un mod deghizat, ca o glumă chiar. 

Tu simți exact ce a dorit să transmită, nu există îndoieli pentru că o cunoști foarte bine și te-ai mai simțit așa în interacțiunea cu el/ea... de prea multe ori, dar totuși ai impresia (ca de fiecare dată), că ești nebun/ă sau paranoia și ceri părerea celor despre care știi că sunt sinceri și nu încearcă să te rănească în niciun fel, nu au nimic de demonstrat în fața ta și, mai important, nu se cred superiori față de tine. Ți se validează emoția și gândurile, dar durerea nu dispare. 

De ce durere? Pentru că poți avea toate cunoștințele din lume despre cum funcționează mental oamenii, poți înțelege foarte bine că unii reacționează și acționează fără să se gândească la nevoia celuilalt, se gândesc numai la nevoile sale, și spun sau fac lucruri care sunt numai despre cât de importanți sunt, cât de deștepți sunt, cât de multă experiență au în comparație cu tine, și tot te doare când se întâmplă așa ceva. Știi că dacă vei încerca să explici ce simți și de ce nu e în regulă ce ți-au făcut sau zis, vor arunca vina asupra ta, vei fi numit nerecunoscător/nerecunoscătoare, sensibil/ă, încăpățânat/ă ș.a.m.d. Nu are rost să deschizi subiectul, doar încerci să setezi, elegant, niște limite. 

Cei care fac asta sunt oameni în care ai încredere, oameni pe care îi iubești și de la care ai nevoie de sprijin necondiționat oriunde ai fi și orice ai face.

Oamenii care fac asta pot fi: partener/ă, soție/soț, frate/soră, prieten/ă,  părinți, șef/ă, colegi de serviciu.

Știu că nu sunt singura care a trăit asemenea situații, știu că cei care fac așa ceva au suferit enorm în copilărie, că niciodată în viața lor nu au simțit cu adevărat că au fost sau sunt importanți, știu că uneori nu vor neapărat  răul celorlalți sau nu-l vor deloc, dar.... oameni buni, gândiți-vă un pic la cel de lângă voi și dacă ați greșit încercați să reparați! 

Nimeni nu e fără de greșeală și toți putem să reparăm ce am  făcut aiurea în relațiile pe care le avem, dacă vrem!

Fiecare are drumul său în viață, în funcție de cum știe cel mai bine la un moment dat, în funcție de ceea ce vrea, are nevoie, își dorește. Putem oferi sfaturi, putem exprima frici sau îngrijorări, dar niciodată atâta timp cât nevoia noastră distruge nevoia și demnitatea celuilalt!

Și nu uitați:

1. Nu, nu ești nebun/ă! Nu, nu ți se pare! Nu, nu ești prea sensibil/ă! Nu, nu ești nerecunoscătoare! Nu, nu ești lipsit/ă de respect pentru că respingi manipularea, jignirile, controlul!

2. Ceea ce oferi, primești înapoi! Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu.