Râdeam ca un copil după ce noi doi am cumpărat-o și m-am așezat pentru prima dată pe locul șoferului. Râdeam de bucurie și de faptul că mi se părea ireal că avem mașină care pornește din buton.
Prima noastră mașină gospodărească, ar spune unii. Noi i-am zis mașina noastră care nu ne-a lăsat niciodată-n drum.
Ce vacanțe frumoase am avut cu ea ducându-ne mereu la destinație, ce weekend-uri faine prin tot felul de locuri, și cum am venit cu ea până în Danemarca, fără să ne temem că nu ajungem cu bine.
Numai eu și mașina asta știm ce navetă am făcut în ultimii 3 ani: dealuri, văi, curbe, serpentine, oraș, sat izolat...
Am râs mult în mașina asta, am și plâns, am cântat, am dansat (cum se poate dansa pe scaun în mașină), am avut conștientizări la volan, mi-am lipezit mintea când am condus-o și mi-am testat abilitățile de șofer.
De ce plâng azi când noi am trimis-o înapoi în România? De ce scriu despre o simplă mașină, un obiect?
Poate pentru că mașina asta înseamnă siguranță, amintiri, bucurie, drumuri străbătute fără teamă, cu ea am ajuns în țara care acum e acasă pentru mine, tot cu ea au călătorit și pisicile noastre din România până în Danemarca. Poate pentru că mașina asta e o părticică din mine, din noi, nu e doar o adunatură de fier și alte materiale...
Știu că seaca propoziție "Asta e viața", se potrivește acum, și mai știu că sunt recunoscătoare pentru anii în care a fost a noastră continuu, pentru siguranța pe care mi-a dat-o mereu ca mijloc de transport și pentru comoditatea pe care am avut-o zi de zi către și de la serviciu, și nu numai...
Nu e sănătos să ne atașăm de lucrurile materiale, dar e sănătos să le găsim semnificația în viața noastră, nu doar rolul tehnic, căci altfel cred că am fi toți superficiali și nerecunoscători pentru tot ce deținem.
Mititica noastră Renault Megane 3 din Decembrie 2009 sau cum îi place lui Alex să zică: 2010, a plecat ca să fie bucuria și ajutorul altcuiva. A plecat pe 7, ziua noastră magică și cifra mea norocoasă și sper ca asta să însemne ceva bun.
Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu