Când am făcut poza asta mă uitam la mine în oglindă.
Am început să mă uit la mine de ceva timp și e tare greu să faci asta.
Mă uit la mine în fiecare situație în care mă aflu, în fiecare interacțiune cu oricine, mă uit la mine când zâmbesc sau nu cuiva, când sunt nervoasă și spun sau nu spun ceva, când sunt irascibilă, când sunt nesigură din teama de rușine, când dau un telefon sau nu cuiva, când mă pierd, când mă regăsesc, când sunt productivă și când nu, când mă tem, când sunt curajoasă și când nu, când mintea mea e în contradicție și când nu, când sunt anxioasă și am nevoie de control total, și când nu. E tare greu, da, să recunoști în fața ta că ai atâtea de echilibrat la tine, că faci greșeli, că ieri nu era nevoie să țipi la cineva sau că nu era nevoie să jignești într-un fel sau altul, e greu să recunoști în fața ta că nu ești perfect, că nu ești îndreptățit...
E greu, dar...nu e nimic mai vindecător, mai aducător de echilibru, mai liniștitor și mai armonios!
"Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi." (M. Eminescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu