Ieri a fost ziua în care noi am făcut lecții de daneză ultim dată cu profesoara noastră Merete.
A ieșit la pensie și noi speram că mai vine la școală măcar până la finalul lunii.
Am marcat acest moment printr-o șuetă hygge în clasă. Ea a adus tort, cafea și ceai. Noi i-am oferit flori și felicitări cu mesaje de suflet. Unele dintre cele mai gospodine colege au adus și ele prăjituri delicioase și așa s-a făcut că am mâncat noi: tort, brioșă, tartă cu fructe și o prăjitură cu măr (cred că era măr).
Am stat la o masă mare pe care am încropit-o din mai multe mese din clasă și am vorbit ca și cum exact de asta existam acolo. Suntem în clasă oameni din România, India, Lituania, Ucraina, Rusia, Olanda, Germania, Nigeria, Eretria, Ungaria. Mulți au veni și au plecat, unii am mai rămas, alții vor mai veni. Toți avem un mare scop comun: adaptare și integrare și de asta învățăm limba țării adoptive.
Merete este un profesor pe care îl admir din multe motive. Am văzut în modul ei de a ne învăța limba ei nativă tot ceea ce am învățat eu în pedagogie. Noi chiar am fost la școală cu ea ca profesor! Lucru individual, în echipe, în diade, citit, scris, vorbit, ascultat, dezbateri, ieșit din clasă, cântat, brainstorming, rotație ș.a.m.d.
O mai admir pentru că e o femeie cu mintea deschisă, modestă, curioasă privind cultura fiecăruia dintre noi, deșteaptă, înțeleaptă, plină de răbdare, cu glumele la purtător și genul de profesor ce te corectează cu empatie și fără să pretindă de la tine mai mult decât simte că poți în acel moment.
Îmi place și râsul ei colorat, asta poate pentru că din punctul ăsta de vedere semănăm.
Merete este un om cald de care te poți atașa într-un mod firesc și sănătos. O daneză care contrazice prejudecățile despre danezi, nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce este.
În discuția cu ea purtată la masa de ieri i-am zis la un moment dat că atunci când danezii vorbesc cu mine în limba lor nativă, și mă iau prin surprindere, eu mă blochez și dau răspunsuri foarte scurte, de parcă nu aș ști ceea ce știu deja. Ea mă privea blând, așa cum face cu noi toți, și mi-a zis că știe că sunt rezervată și nu prea îmi dau voie să greșesc. Așa e...
Sunt recunoscătoare că am avut-o ca profesoară în acest proces al meu de adaptare și integrare în Danemarca! Mă bucur să spun că am învățat mult din tot ce știu până acum din lecțiile ei.
Mulțumesc, Merete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu