Un singur cuvânt

Astăzi am înțeles deplin cum se poate crea o întreagă poveste pe baza unei simple neînțelegeri, dar am mai înțeles și altceva. O încurcătură a dat naștere unor ipoteze și judecăți de tot felul, dar și unor stări interesante. Eu am fost cea care a avut stările interesante și ele au fost eliminate complet și definitiv în momentul în care persoana reală, ce era reprezentată în capul meu total diferită și pe care o confundasem cu o altă persoană, a vorbit pe limba mea la propriu. Încurcătura e o poveste pentru altădată. Azi s-a întâmplat ceva mai important.

Clasa în care sunt eu la școala de limbă daneză are o nouă profesoară. E româncă crescută în Danemarca, deci mai degrabă daneză născută în România… sau ambele.

Momentul în care eu am avut conștientizarea de care aveam nevoie de 7 luni nu a fost cel în care am văzut-o intrând în clasă și am aflat că ea e profesoara de daneză româncă (de fapt), ci cel în care lucram individual la un exercițiu și ea a venit la mine. S-a uitat la ce lucrez, a văzut că mă oprisem la un punct unde nu știam un antonim (în daneză bineînțeles), și mi l-a spus în română.  

Eu am înghețat. Am mulțumit în daneză și am continuat.

Tot restul programului am fost distrasă pentru că eram obosită, dar mai ales pentru că simțeam ceva intens și nu aveam un nume pentru asta.

După școală, m-am gândit și i-am găsit numele… Ușurare! Da, m-am simțit ușurată că cineva mă înțelege 100% din toate punctele de vedere și îmi comunică indirect, pe limba mea nativă ceva ce eu am interpretat așa “Știu că ești deșteaptă pe limba ta!”, “Știu că știi, dar nu ai acum toate cuvintele ca să arăți asta aici.”

Și am plâns pentru că atunci când poți respira pentru că ți-a fost luată piatra de pe suflet, plângi… Și piatra mea a fost luată cu un singur cuvânt rostit pe limba mea nativă - “dificil”. Interesantă sincronicitate…

Căldura din Danemarca

 

    Ieri a fost ziua în care noi am făcut lecții de daneză ultim dată cu profesoara noastră Merete.

A ieșit la pensie și noi speram că mai vine la școală măcar până la finalul lunii. 

Am marcat acest moment printr-o șuetă hygge în clasă. Ea a adus tort, cafea și ceai. Noi i-am oferit flori și felicitări cu mesaje de suflet. Unele dintre cele mai gospodine colege au adus și ele prăjituri delicioase și așa s-a făcut că am mâncat noi: tort, brioșă, tartă cu fructe și o prăjitură cu măr (cred că era măr). 

Am stat la o masă mare pe care am încropit-o din mai multe mese din clasă și am vorbit ca și cum exact de asta existam acolo. Suntem în clasă oameni din România, India, Lituania, Ucraina, Rusia, Olanda, Germania, Nigeria, Eretria, Ungaria. Mulți au veni și au plecat, unii am mai rămas, alții vor mai veni. Toți avem un mare scop comun: adaptare și integrare și de asta învățăm limba țării adoptive. 

Merete este un profesor pe care îl admir din multe motive. Am văzut în modul ei de a ne învăța limba ei nativă tot ceea ce am învățat eu în pedagogie. Noi chiar am fost la școală cu ea ca profesor! Lucru individual, în echipe, în diade, citit, scris, vorbit, ascultat, dezbateri, ieșit din clasă, cântat, brainstorming, rotație ș.a.m.d. 

O mai admir pentru că e o femeie cu mintea deschisă, modestă, curioasă privind cultura fiecăruia dintre noi, deșteaptă, înțeleaptă, plină de răbdare, cu glumele la purtător și genul de profesor ce te corectează cu empatie și fără să pretindă de la tine mai mult decât simte că poți în acel moment.

Îmi place și râsul ei colorat, asta poate pentru că din punctul ăsta de vedere semănăm.

Merete este un om cald de care te poți atașa într-un mod firesc și sănătos. O daneză care contrazice prejudecățile despre danezi, nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce este.

În discuția cu ea purtată la masa de ieri i-am zis la un moment dat că atunci când danezii vorbesc cu mine în limba lor nativă, și mă iau prin surprindere, eu mă blochez și dau răspunsuri foarte scurte, de parcă nu aș ști ceea ce știu deja. Ea mă privea blând, așa cum face cu noi toți, și mi-a zis că știe că sunt rezervată și nu prea îmi dau voie să greșesc. Așa e...

Sunt recunoscătoare că am avut-o ca profesoară în acest proces al meu de adaptare și integrare în Danemarca! Mă bucur să spun că am învățat mult din tot ce știu până acum din lecțiile ei.

Mulțumesc, Merete!