Clipul acesta vechi mi-a răsucit cuțitul în rana care se numește “Tristețe, furie și frustrare că în țara noastră europeană nu se vrea ce e necesar pentru țară.”
În cei 6 ani și un pic de lucrat în învățământul românesc, am văzut mai mult decât suficient.
Domnișoara sau doamna din imagini are cea mai mică vină pentru faptul că se afla în acel rol. Cel mai probabil, ca mulți alții, a căutat disperată ore oriunde, numai să aibă suficiente cât pentru un salariu cu care să trăiască de la o lună la alta.
În prea multe școli (mai ales din mediul rural), există personal didactic necalificat pentru că nu se duc suficienți oameni calificați în satele departe de localitățile sau orașele mai bine dezvoltate.
De ce? Pentru că nu sunt suficiente ore ca să merite oboseala și timpul pierdut pe naveta lungă, pentru că nu există mijloace de transport către localitatea respectivă, pentru că naveta costă prea mult și decontarea nu se face 100% sau primesc banii aceia după luni sau chiar ani întregi - nu la timpul prevăzut de lege, pentru că poți primi 4 ore într-un sat, 3 în alt sat și restul în altă comună mult prea departe de primele, pentru că o comună poate avea 4 școli sub același nume și un profesor trebuie să facă ore la toate. Dacă nu au mașină personală (nefiindu-le decontată această “mișcare” între școlile din aceeași comună tocmai pentru că, “logic” pot să meargă pe jos pe un traseu care oricum durează mai mult decât e pauza dintre ore), se roagă de alți colegi, șoferul microbuzului școlar (dacă se potrivește programul), sau caută o ocazie.
Faptul că elevii nu știu limba engleză e cea mai mică dintre probleme dacă e să vă spun că: există școli unde nu se face curățenie sau foc în sobă/centrală pentru că oamenii angajați nu se prezintă la serviciu. Îi caută directorii pe acasă sau prin baruri și ei refuză să meargă la serviciu pentru că “sunt oamenii primarului”.
De asemenea, există școli unde nu se face curat cu zilele pentru că îngrijitoarea/îngrijitorul e în concediu medical și primarul nu vrea să plătească un om care să se ocupe de treaba asta.
Mi-a fost povestită, în mod direct, o experiență în care învățătoarea a făcut curat și foc în sobă ani de zile tot pentru că primarul “nu găsea om” să angajeze pentru treburile astea.
Mai sunt oamenii primăriei care neapărat trebuie să ia ore suplimentare (pe alte specializări), în școala în care deja sunt angajați. Calificați sau nu, oricum nu bifează nimic din fișa postului și nimeni nu are curaj să spună nimic de teama că îi “aranjează” primarul.
Mai sunt primari/alte “somități” care dau șpagă ca odrasla să fie angajată undeva la vreo școală sau instituție din învățământ și să nu facă nimic acolo.
Mai sunt directori care intimidează sau chiar amenință oamenii calificați dacă vor o școală mai accesibilă, și trimit acolo șpăgarii lor care de cele mai multe ori sunt ori nepregătiți (dar cu diploma necesară), ori cu diverse tulburări psihice nediagnosticate (pentru că știm cu toții cum se face o evaluare psihică în învățământul românesc).
Așa că, dragii mei, o profesoară care predă Limba engleză și nu știe decât “Hello!” și “Good morning!”, e ultima problemă de rezolvat a învățământului românesc.
Tot ce am scris aici e trăit și/sau văzut de mine și foști colegi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu