Și cum ești?
Câteodată oamenii nu te întreabă ce mai faci sau cum ești ca să audă răspunsul tău onest, ci doar ca să audă că ți-e la fel de greu cum le-a fost lor sau chiar mai greu.
Câteodată unii oameni proiectează experiențele lor dureroase în ceea ce cred ei că trăiești tu.
Când m-am mutat în Danemarca, lăsând în urmă o viață chiar ok dacă e să o privești din perspectivă socială și atât, am primit destule mesaje de tipul “E greu tare aici.”, “Danezii discriminează.”. Am primit și lipsă de reacție atunci când eu am spus lucruri de tipul: sunt convinsă că nu toți danezii au comportamente discriminatorii, “Nu, nu mi-e greu, mă simt foarte bine aici!”, “Eu mă simt liberă și liniștită de când am ajuns aici.”.
Nu judec pe nimeni și pot înțelege ce este în spatele proiecțiilor lor și lipsei de reacție atunci când aud altceva decât ar avea nevoie.
Eu mi-am zis de la început că este experiența mea cu bune și cu mai puțin bune, că nu permit contaminare cu perspectivele altora și că așa cum îmi setez mintea voi și trăi.
Până acum a mers exact așa cum mi-am setat eu gândirea!
Astăzi am și trăit o experiență pe care sunt sigură că nu toți cei ce o vor citi o vor înțelege exact cum e.
Am mers cu Alex la un magazin second hand. Aici oamenii cumpără mult din astfel de magazine (majoritatea din motive de sustenabilitate), chiar dacă și-ar permite doar produse noi.
În timp ce ne uitam la produse, s-a apropiat de noi domnul de la casa de marcat și ne-a spus că există o zonă de reduceri. Am mai conversat puțin cu el (eu a doua oară de când sunt aici). Mi-a zis că a călătorit prin România în tinerețe și că acum este pensionar și face voluntariat în magazin.
A plecat și după vreo 2 minute a revenit lângă mine și mi-a zis că îmi face cadou ce găsesc în magazin și aș vrea să cumpăr.
Eu nu am găsit nimic pentru mine, ghinion😂
Am mers să plătim ce găsise Alex pentru el și după ce domnul s-a asigurat că suntem împreună, i-a încasat lui Alex doar jumătate din valoarea totală a produselor și i-a oferit gratuit o brățară. Noi, surprinși am zis că totuși e prea puțin de plătit, dar a insistat. Am cerut o pungă apoi și el ne-a dat o sacoșă de pânză, a lui, nu din magazin. Noi, iar “Dar e prea mult!” și domnul danez a zis așa: “Este o zi frumoasă, o zi cu soare și eu sunt fericit!”. Și a dăruit…
Eu știu și trăiesc faptul că în viață primești ce ceri Universului, dar mai ales primești ce ai în interiorul tău… Eu când am avut frustrare și furie, asta am văzut în jur și așa am fost abordată de multe ori… De când sunt în echilibru, în pace cu mine și cu alții, de când conștientizez că primesc ce ofer și ce “arunc” în jurul meu prin cuvinte despre mine sau despre viața mea, primesc echilibru, înțelegere, bucurii, gesturi de prietenie sau generozitate și liniște.
